caras rosu pescuit de mine pe raul sabar

Denumire in engleza: Crucian carp.
Denumiri populare: Caras, carasa.
Este cel mai cunoscut şi răspândit peşte de apă dulce din România. El face parte din clasa Actinopterygii, ordinul Cypriniformes, familia Cyprinidae.

Descriere
Atata greutatea cat si dimensiunile sunt evident influentate si de bogatia hranei. Dimensiunile obisnuite ale carasului sunt de 10 -15 cm cu 80 -150 g, ajungand pana la 1,5 - 2 kg in mod exceptional. In crescatorii si in Delta Dunarii greutatea obisnuita este ceva mai mare, de 500 - 800 g, rareori apar exemplare care sa depaseasca aceasta greutate.
Culoarea carasului este in general verzui-cenusie pe spate, cu lateralele argintii-galbui si burta alba. Coloratia solzilor carasului, depinde de apa în care trăieşte, mergand de la argintiu spalacit in rauri cu apa limpede, la cenusiu-verzui, masliniu sau verde in apele pline de vegetatie si spre negruin apele maloase. In anumite conditii s-au descoperit forme rosiatice sau chiar aurii, rosiatice si in salbaticie, se pare ca PH-ul apei influenteaza foarte mult culoarea acestui peste.
Capul este scurt, forma gurii este obtuza, cu buze subtiri, fara mustati, criteriu sigur de deosebire fata de crap pentru necunoscatori. Unii hibrizi de crap cu caras au un inceput de mustati. Peritoneul este negru, ca la scobar. La jumatatea primei radii tepoase din inotatoarea dorsala se disting 10-11 zimti mici. Aceeasi radie din inotatoarea de sub coada este prevazuta cu 13-14 zimtisori minusculi. Corpul este acoperit cu solzi mari si grosi, bine fixati in tecile lor. Corpul carasilor care traiesc in ape statatoare, este mai scurt decat al celor din apele curgatoare.
Carasul este un peste cu dezvoltare lenta. Este gresita deci conceptia potrivit careia el poate fi crescut rentabil pe langa crapii din crescatorii. Carasul consuma hrana naturala, precum si nutretul destinat crapului, valorificandu-l insa mult mai putin eficient sub aspectul ritmului de crestere. Ritmul de dezvoltare al carasului in apele din Romania

Varsta (ani) Lungimea (cm) Greutatea (g)
1 5-8 10-15
2 10-15 80-150
3 15-25 150-300

Origine
Carasul este originar din Asia de nord. De aici a ajuns in China, unde a fost selectionat indeosebi pentru obtinerea unor varietati de ornament ( carasii cu voal pe care ii intalnim in acvarii). A fost introdus in Europa mai intai ca peste decorativ, apoi ca peste argintiu in bazinul Dunarii, Rinului. Nu se stie clar daca rapandirea sa ca forma argintie este adaptarea la mediul European (aici a fost introdus prima data dupa China) sau a fost adus ca forma gata adaptata (argintie).

Raspandire
Traieste in toata Europa si Asia de nord. La noi in tara se intalneste in aproape toate baltile, lacurile si raurile de ses si de campie, in Dunare si Delta Dunarii.
Raspandirea lui extraordinara se datoreaza rezistentei deosebite la poluare, lipsa oxigenului si limite ale PH-ului pe care putini pesti le suporta. Vara, cand alti pesti nu mai musca, carasul este cel care poate salva o partida de pescuit. Poate trai zile intregi in ape scazute, doar in noroi, rezista uimitor de mult fara hrana si se adapteaza cu usurinta la orice fel de conditii de hranire
Carasul este un peste care rezista si scos din apa, mai multe ore, mai ales daca este invelit intr-o carpa uda si nu i se usuca solzii. Nu o data carasii adusi acasa la sfarsitul zilei de pescuit si pusi intr-un vas cu apa reincep sa inoate.

Hrana
Se hrăneşte cu larve, crustacee, vegetaţie, moluşte, icre, toate pot fi mancate de acest peste. Desi varietatea de hrana difera de la o apa la alta (delta, balti, rauri, lacuri de munte) carasul nu are nici o problema in a se hrani.

Inmultire
Se realizeaza primavara, cand apa atinge 8-10 grade, cam in aceeasi perioada cu crapul. Depunerea icrelor dureaza pana la sfarsitul verii in 2-3 serii. La aceasta specie toate exemplarele peste 2-3 ani sunt femele, exemplarele mascul suferind dupa aceasta varsta fenomenul de transformare in femele (ginogeneza). Se imperecheaaza cu alti pesti din familia ciprinidelor, urmasii fiind intotdeauna carasi. Carasul depune 150000-400000 boabe de icre galbui, cu diametrul de 1,5 mm. Printre exemplarele de caras, rar gasim cate un mascul, icrele depuse de femele fiind fecundate si de crap sau alte specii de pesti

Aspecte negative
Departe de a fi un peste folositor, carasul are tendinta de a destabiliza mediul in care se adapteaza, astfel, se pare, ca el este direct raspunzator de disparitia endemicei caracude, in arealul careia a intrat. Motivele sunt multiple, concurenta la hrana, carasul fiind mult mai indrazanti si mai rapid, depunerea incrucisata in urma careia nu au rezultat decat carasi etc. In Delta Dunarii s-a observat chair fenomenul de urmarire a femelelor de crap de catre masculii de caras si varsarea laptilor peste icrele crapilor sau chiar mancarea icrelor de crap.
In apele de munte este o adevarata pacoste, odata intrat intr-un lac de munte carasul distruge in cativa ani populatia de salmonide. Este bine stiut ca pastravii depun icrele toamna iar puii ies in primavara, ei bine, cat este iarna de lunga cardurile de carasi umbla neostenite in cautarea icrelor pe care le mananca.

Pescuit
Datorita largii raspandiri la noi in tara, pescuitul carasului poate fi numit un sport national. Foarte multe crescatorii isi bazeaza productia de peste pe obisnuitul caras asa ca in foarte multe locuri este singura oferta facuta pescarilor sportivi.
Poate fi pescuit in apropierea malurilor cu sau fara vegetatie, printre plante, in apropierea perdelelor de stuf si papura, in zonele cu fund malos si oxigenate de curenti slabi.
Pescuitul carasului se poate face prin mai multe metode: cu undita, cu lanseta cu plumb pe fundul apei, bolognesa. Este recomandat pescuitul la undita cu o linie clasica cu pluta.
Nada trebuie sa contina faina de paste, rama tocata, viermusi, srot de floarea soarelui, canepa, biscuiti, halva, etc. Mamaliga se poate folosi ca nada de apel si mentinere in cantitati mici iar sub forma de cubulete ca momeala pe ac. Momelile recomandate la pescuitul carasului sunt ramele, preferabil de gunoi si viermusii de carne.
Pescuitul cu undita
Se foloseste o undita de 4-6 metri pe canale, lacuri si rauri mici, sau o rubesiana pentru lacuri mai mari. Diametrul firului va fi de 0.12-0.18 mm. Pluta va a avea o portanta de 0.5-2 grame in functie de momelile folosite. Carligele vor fi numarul 12-10

Lungimea minima admisa la pescuit: 15 cm.